A szivárvány tövében

Mai nou din absolut toate canalalele media curge ca o latura textul lacrimogen al batrineilor din Rosia Montana.

… Ei nu vor altceva decat sa lucreze… ei nu se gandesc doar la copii lor.. la viitorul copiilor lor… etc etc… alte texte …

Ultima data cand m-am documentat, tot proiectul propus de Gabrial Resources dura 15 ani. Sunt foarte eficienti. In 15 ani sunt capabil sa scoata de sub batraneii nostri multe multe tone de aur si argint, si dupa aceea au si plecat, lasand in urma tot dezastrul colateral rezultat al exploatarii.. ma refere la lacuri de cianura, care oricat de bine sa fie facute… nu dispar, nu se biodegradeaza, raman acolo.. si la un moment dat intotdeauna inevitabil se strica, surpa.. si atunci vezi tu surpriza, si viitor pt copii nostri

Intrebarea e: Ceva imi scapa mie, sau reclamele astea chiar prezinta o relaitate chiar atata de distorsionata ca asta. Vorbesc de viitor, vorbesc de copii, cand ei de fapt in 15 ani  vor sa ruineze o zona din Romania.

O alta intrebare ar fi: Batraneii nostri din reclame… ce vor spune dupa ce trec astia 15 ani ? Loc de munca nu mai avem… bani nu mai avem… natura ni distrusa… si nici macar aurul nu-l mai avem sub cur…

Ce sa zic… o reclama ampla, bine gandita. oamenii care le-au creat nu as putea sa spun ca au depus un real efort sa ascunda adevarul prea adanc ))

Si ultima intrebare? De ce nu zice nimeni nimic? De ce nu se reactioneaza? Probabil oamenii potriviti la locurile potrivite au fost unsi bine.. si asa totul devine posibil.

… mai nou am inteles ca vrem sa vindem si cupru la ceva pret de ras ))) Bravo.

Well, it is pretty simple. Before you start, there are some things that you have to be aware of.

1. You have to be aware that a few parts of you body might(will) get hurt:

- Butt – done

- knee – done

- shoulder – done

- hand – done

- fingers – done

- neck – done

- back – done

- all the muscles from you legs – done

2. You need a piste of greater than 10 dgerees

3. You will have several moments when everything will hurt, you will feel an enormous motivation to give up. To just simply stop, and do something else, go and drink a cup of hot wine. Yo DO NOT listen to these thoughts. When you feel these, you just get up, continue, no metter what.

4. If you agree with everything, continue.

5. First day:

- Learn to use the ski lift

- Carrying Snowboard

- Skating

- Switching edgaes

- Gliding

- Moving up the Slope

- Slideslipping (Heelside)

- Slideslipping (Toeside)

- Traversing (Heelside)

- Traversing (Toeside)

- Falling Leaf

6. Second day

- Learn to use the ski lift

- Repeat all you learned on the first day

- Learn everything with both legs in front

- Garlands

7. Third day

- Learn to use the ski lift

- Repeat everything you learned

- Learn with both feet in front

- Linking Turns

- Learn this also with both legs in front.

That’s about it.

If after these three days you still can use all the parts of your body, and you are not in hospital or something, it means that you successfully intended a snowboard crash course.

Am avut azi parte de o servire si o atitudine TIPIC romaneasca.

Am avut un chelner care habar nu avea ce trebuie sa aduca, ne-a intrebat pe noi dupa fiecare farfurie adusa”Mai trebuia sa va aduc ceva?” “Ce trebuie sa va mai aduc?”. Nu, nu din politetze, pur si simplu pentru ca habar nu avea ce am comandat noi. Motivul aparent era acelasi cu motivul pentru care ne-am pierdut o ora si sjumatate 10 oameni: “Nu merge sistemul”. Nu le mergea “softul”, sau am mai auzit si varianta de la “sefa” ca nu le merge “Softul wireless”… Dupa lungi asteptari am primit totusi cu totzii mancarea comandata.

Dupa ce in sfarsit (dupa mai mult de o ora) a venit si mancarea mea, mi-am permis luxul sa il intreb mai serios, mai glumetz pe chelner, daca luand in considerare calitatea serviciilor, a restaurantului, a softului, a nu stiu ce, macar asa simbolic, ca un gest frumos, sa nu iti pierzi complet clientzii, “bautura e din partea casei?”

- Aaa, NU, cum sa fie? Imi cer scuze pentru incurcatura, si pentru timp, dar nu merge softul, nu am ce sa fac. Nu e vina mea. – Dupa cum ziceam, tipic romanesc. Ceva nu merge, mmanagementul nu face nimic in privintza asta, isi cer scuze (dupa ce clientul eventual e revoltat), si totul continua ca si cum nimic nu s-ar fi intamlat gresit.

Cand plecam, am luat banii, si m-am dus la casa si mi-am exprimat inca o data parerea ca nu mi se pare foarte corect sa platesc toata suma in conditiile de fata. Chelnerul mi-a facut bonul si mi l-a dat. L-am intrebat:

- Bonul e pentru suma completa?

- Daa, bineinteles. – zice el aproiape revoltat.

- Domnule, am impresia ca nu intelegeti ce va spun. Am spus ca nu vrea sa apara toata suma pe bon.

- Ehh, nu trebe sa stau eu aici la povesti de genul, ma duc si o chem pe sefa…

Dupa inca cateva minute de asteptare, apare sefa.

- Care e problema.

Ii explic si eu care e problema.

- Dar ne pare foarte rau, dar nu merge softul. Noi ne-am cerut scuze, mai mult nu avem ce sa facem.

- Cum nu ? Daca asta se intampla la Marty, deja aveam fiecare un desert din partea casei. V-am sugerat ce s afaceti: Sa imi taiatzi bautura de pe bon.

- Nu pot sa fac asta. Data viitoare sa mergeti la Marty. – asta mi-a spus “Sefa” de la Gente ?!?!?! Daca nu imi convine romanismul lor, sa ma duc altundeva. Asta da atitudine I-am explicat ca asta e reteta sigura catre a-si pierde clientii. Tocmai si-a pierdut 10 clienti. Mi-a spus ca nota e acolo, daca consider sa platesc si bautura, daca nu, nu. Am platit si am plecat.

Concluzii. Mergeti cu incredere la Gente, e un loc ideal, un mediu linistit si profesional. Servirea impecabila, respectul fata de cleinti ireprosabila.

Povestea nu are un inceput foarte fericit. Am iesit cu un prieten la masa in Marty, si in cateva minute am observat ca masa la care stateam avea o guma de mestecat lipita pe partea din interior al unui picior. Deci… pantalonii mei a-au ales cu o guma de mestecat mare si minunata lipita de ei. Cand am vazut, am chemat chelneitza, si i-am aratat ce am patzit. Ea si-a cerut scuze, si a plecat grabita, probabil sa povesteasca cu managarul retaurantului. In 2 minute vine inapoi fata, isi cere scuze de inca 2 ori, si ne intreaba daca ne poate servi cu un desert din partea casei. Eu eram un pic suparat, guma de mestecat era mare si bine lipita, nu eram sigur daca se poate scoate sau nu, sau daca vor ramane urme sau nu, comparand pantalonii mei cu un desert, m-am bosumflat si i-am zis ca nu imi trebe desertul. fata a plecat.

In 5 minute a venit managerul restaurantului. Si-a cerut si el scuze de cateva ori, si m-a intrebat frumos, cum ar putea compensa situatia. I-am aratat guma. Nu i-a placut nici lui. I-am spus ca nu am ideie cum putem compensa daca guma nu iese….

Pana la urma mi-a dat o carte de vizita si mi-a spus ca in cazul in care nu iese, sa revin si o sa imi plateasca pantalonii… si in afara de asta a insistat sa mananc si un desert.

Concluzii.

1. Traim in Romania, oamenii lipesc gume de mestecat peste tot ca li se pare kuuul. Asta e ca si zgariatul masinii cu cheia. Ti se pare un act eroic, la care iti trebuie curaj imens sa il faci, e un lucru care se va povesti in timp cu mandrie la toti prietenii, si in acelasi timp bineinteles e un lucru fenomenal de hazliu.

2. Restaurantul a fost de vina? Nu stiu… poate ca omul a lipit guma chiar cu 5 minute inainte ca eu sa ma asez, deci nu aveau cum sa previna situatia. As tinde sa cred ca in cazul acesta nu aveau ce sa faca.

3. Au suportat consecintzele ? DA. Reactia Restaurantului, a managementului a fost impecabila. Parerea mea personala este ca in 99 % din restaurante, oamenii trageau din umeri si zicea “Asta este”, si nu se intampla nimic.

Deci inca un punct rosu pentru Marty.

Bánffy Castle (or Bonchida Bánffy Castle) is an architectonic Baroque monument situated in Bonţida, a village at 25 km from Cluj-Napoca, Romania. It was owned by the Bánffy family (of which the last member was Miklós Bánffy), sometimes also called “The Versailles of Transylvania”.

The castle was partly destroyed during World War II by German troops and neglected by the communist regime in Romania; it is currently being restored by the Transylvania Trust, with funds from the European Union, Romanina Ministry of Culture, Getty Grant Programme, World Monuments Fund, NKA (Hungary), etc.

Kolozsvar – Romania – Lake “Meleg Szamos”/ “Somesul Cald”

Un meci foarte tensionat, multe faulturi, multe ratari, presiune imensa, 4000 de oameni in picioare scandand, aplaudand si cantand. Oricat de mult te favorizeaza arbitrajul, sunt surprize pe care nu le poti anticipa, sunt sclipiri de moment care iti pot da planurile peste cap. Parerea mea e ca au fost totusi destul de multe greseli de arbitraj Intamplator majoritatea erau in favoarea Ploiestenilor. Un singur caz imi aduc aminte cand Thomson a facut pasi si nu a fost oprit de arbitrii, dar in rest cred ca la 90 % din cosurile marcate ale ploiestenilor s-a acordat cos + aruncare libera, deci fault pt jucator de la U, iar pe de alta parte la U aceste  cazuri erau foarte rare, doar acelea cand deja era atata de clar  incat le era jena la arbitrii sa nu fluiere. Imi aduc aminte de o faza, cand 3 jucatori au sarit pe Dykes in timp ce arunca, Dykes a ajuns pe podea cu 3 oameni calare pe el… si intamplator NICI unul nu l-a atins, ca fault nu s-a acordat.. ba chiar a avut timp Dykes in timp ce cadea sa mai atinga o data mingea si sa o trimita in aut. In fine. Cu ajutorul arbitrajului cu greu, cu efort cu sacrificii, echipa oaspete a fost readusa pe linia de plutire, in ultimele secunde au egalat, si chiar li s-a oferit sansa castigului. Au avut posesia in ultimele 30 de secunde la un scor de egalitate. Tot ce trebuia sa faca era sa dea cos sau sa scoata un fault. Cred ca lucrurile s-au intamplat prea repede, si arbitrii nu au apucat sa fluiere, ca altfel sigur o faceau. Cred ca pt arbitrii era foarte clar ca trimit echipele in prelungiri si Ploiest are castig de cauza, pt ca deja 2 dintre oamenii de baza de la Cluj erau scosi din joc si majoritatea aveau 4 faulturi acumulate… dar planul lor a fost dat peste cap de micutul american Morris, care s-a gandit ca in ultimele sutimpi sa dea un cos de la mijlocul terenului. Daca aceasta faza era in state, in NBA, cred ca o luna despre asta se vorbea pe toate posturile… la noi insa importantza fazei nu depaseste stirile de gen, Becali a afirmat asta sau nu stiu ce prietena de-a lui nu stiu ce fotbalist si-a cumparat ceva…. noi traim intr-o alta lume, guvernata de alte valori…

Multumim “U” Cluj pt spectacolul oferit, pentru ca ati luptat pana la ultima secunda (la propriu), ati ramas calmi in ciuda arbitrajului, si ne-ati oferit aceasta MINUNATA victorie. M-am simtit extraordinar. Dupa scaldatul in Somes, am apucat sa dau si eu mana cu toti jucatorii, si sa ating si CUPA.

Cateva filmulete sa guste din atmosfera si cei care nu au fost prezenti :

ClukRK_DiwI

6UntXeF4ZQM

4BNqBB3bcts

iZnO-Wo4rRc

“The idea is not to reach the top of the mountain, but to improve the man.” W. Bonatti (From Katona Alpar’s Blog)

In weekend am reusit sa mai facem un pas, sa mai impingem limitele un pic mai departe…

De doua saptamani urmarim predictiile de vreme, in speranta ca de 1 mai va fi soare. Nu stiu de ce facem asta, ca indiferent de predictii, oricum plecam in excursie. Stim foarte bine ca unde mergem noi nu va fi ploaie.

Destinatia: Scarita Belioara. Aprox 90 de km de Cluj, directia Buru. Un loc fabulos, uitat de lume. Parcam masina.

4 oameni.1 fata, 3 baieti, 300 m diferentza de nivel, 2-3 km lungine de traseu pana la locul unde am instalat corturile, si greutatea bagajelor a depasit 100 de KG. Eu am avut aprox 40 de KG. Carare in padure, usor incomoda, pietre, parau, crengi, copaci taiati/rasturnati.. etc etc, loc uitat de lume. Nu stiu exact cat a durat, la un moment dat am pierdut notiunea timpului.

Ne-am dat seama ca e imposibil sa ne ducem cu corturile unde vroiam noi de fapt, ne-am instalat cat de aproape am putut de stanca, si evident am inceput sa pregatim mancarea… Ceafa, sunca de casa, carne de pui, mici, ceapa, ceapa verde, cartofi, ardei, cascaval, rosii, usturoi, folie de aluminu, slanina… astea au fost o parte din ingredientele folosite In afara de asta bere, vin, si seara tequila cu lamaie langa foc, cu trabuc Langa foc ne-am facut banci comode din 3 directii, era ca la amfiteatru
http://www.fulopmihaly.ro/panorama/majus1/panoMajus1.html

A doua dimineatat macare, si pornim la destinatie. Inca cateva sute de metri diferentza de nivel, dar merita tot efortul.

Destinatia finala.

Mi-ar fi parut foarte rau sa ne razgandim din cauza vremii si sa stam in Cluj…

More

Naiv de felul meu, am crezut ca manelele totusi sunt un lucru specific romanesc, cumva geografic limitate… dar se pare ca nu e asa.

Facand inca un pas…

http://saharamusic.eu/

… si inca un pas

Costi Ionita produced the song for Pitbull and Shaggy….

http://costi.ro/blog/

si inca un pas, tot prodused by Costi Ionita

Oh My god… and please continue to underestimate the power of MANELE ))))))))